Aşezată la întretăierea meridianului de 26grade 22minute 30secunde longitudine estică cu paralela 47grade 50minute latitudine nordică, Comuna Vîrfu Cîmpului ocupă în întregime valea de eroziune cu terasele II şi I din stânga râului Siret, între Talpa – Cândeşti şi Bohoghina – Bucecea, pe o lungime de aproximativ 18 km.

În cadrul judeţului, comuna Vîrfu Cîmpului se situează la nord-vest de centrul administrativ judeţean Botoşani pe linia drumului naţional 29C, la o distanţă de 32 km de capitala de judeţ.

Are ca vecini comunele: Cândeşti, Dersca, Şendriceni, Văculeşti, Brăeşti şi Leorda la nord-est; Bucecea la sud, iar la vest, prin râul Siret, este delimitată de comunele Hânţeşti , Zvoriştea şi Zamostea din judeţul Suceava.

Informaţii privind relieful, soluri, climă, reţeaua de drumuri, tipul comunei şi faună sânt prezentate aici .

Istoricul comunei Vârfu Câmpului

La 30 martie 1392, marele singur stăpânitor, Domnul Roman Voievod, stăpânind ţara Moldovei, de la munte până la mare, atribuie lui Ionaş Viteazul, pentru credincioasa lui slujbă, trei sate pe Siret, ale căror hotare sunt fixate între Bucecea, Bereşti, Şerbăneşti, drumul de la Dobrinăuţi până la capătul câmpului . La 12 martie 1448, Ştefan cel Mare, cumpără cu 400 zloţi “giumătate de sat din Dvorăşte, cu morile ce sunt în Sireţi”, făcând danie Mănăstirii Moldoviţa. În document se precizează că hotarul acestei jumătăţi de sat, era pe “unde trece drumul Dobronăuţului”. Este vorba de aceeaşi localitate amintită în documentul de la 30 martie 1392 .

Localitatea mai este amintită în 1490, la 15 martie, într-un document privind hotarele satului Zvoriştea; la 1 septembrie 1620, când Ionaşco Stroici cumpără trei părţi din satul Dobrinăuţi; in 1618, cînd satul e dat din nou Mănăstirii Dragomirna ; la 8 octombrie 1702, Constatin Duca dăruieşte sârdarului Cârste satele Grămeşti şi Dobrinăuţi, ţinutul Cernăuţi, “pentru slujbele lor cele credincioase” precum şi în alte documente.

Documentul din 1392 ne oferă sugestiile pentru a ne spune părerea în legătură cu denumirea satelor de astăzi, Ionăşeni, probabil de la Ionaş Viteazul, cel care a primit de la Roman Muşat cele trei sate pe Siret. Vârfu Câmpului, de la capătul câmpului, care mai întăi a fost “Vervul” apoi Vârvul” şi în final Vârfu Câmpului. Satul Maghera s-a constituit mai târziu, prin secolele XVI-XVII, prin aportul unui mare număr de transilvăneni printre care şi familii “Magheru”, români trăitori sub maghiari. Satul Pustoaia, format din oameni fugiţi, sau veniţi de bună voie, din Ardeal şi stabiliţi întru-un loc pustiu. O mare parte din localnicii satului se numesc Ungureanu. Până în anul 1968, când a apărut Legea Administraţiei de stat, pe baza căreia s-a făcut reorganizarea localităţilor, au existat şi alte sate în comuna Vârful Câmpului: Mesteacăn, Morişca, Bogza, Mazili, Bucovineni, fiecare cu istoria sa. Au fost descoperite în mai multe puncte ale comunei fragmente ceramice, aparţinând neoliticului dezvoltat, complexe de locuire, monede epigrafice de argint, cantităţi mari de zgură de fier.

Dobranautii

Dobranautii – cu variantele: DOBRANAUTUL, DOBRENESUL, DOBRINAUTII sau DOBRONAUTII – este atestat la 30 martie 1392 indirect, prin deductie, deoarece, un drum nu poate sa duca sau sa iese decât – SPRE – sau DINTR-UN SAT care, la acea vreme se numea DOBRONAUTII.

Fiind o MOSIE DOMNEASCA, proprietarii se însirau – unii dupa altii, dupa bunatatea si VOINtA DOMNITORILOR TARII MOLDOVEI, prin danii, schimb sau cumparare – pâna la RAPIRILE IMPERIALE din anul 1775. Dupa acest an fatidic, cu importante schimbari asupra proprietatilor fondului religios din Moldova, MOSIA DOBRANAUTI ajunge în stapânirea boierilor fanarioti – parte urcati înSCAUNUL DOMNESC.

In anul 1790, concomitent cu numele Dobranautii – se utilizeaza ai cel de HAPTII, respectiv DOBRANAUTII – HAPTII.

În timpul aplicarii reformei agrare din anul 1865, satul DOBRANAUTI includea catunele LUNCA Si MESTEACAN.

În anul 1892 satul se va denumi Haptilunca iar din 1924 – Hapti, pierzând catunele Lunca si Mesteacan – devenite, la rândul lor, sate, componente ale comunei Vîrfu Cîmpului.

Legiuirile administrative din 1965 transforma numele satului Hapti în cel de ALUNISUL, iar prin reforma administrativa din 1968, Alunisul, Masca si Mesteacan se contopesc în satul LUNCA.

Alunisul

ALUNISUL – neoficial în acte, este socotit un catun al satului Dobronautii – Hapti. În anul 1965 satulHAPTI devine ALUNISUL. Prin LEGEA nr. 2 (…) ANEXA, din 1968 satul Alunisul este înglobat înLUNCA.

Mesteacanul

MESTEACaNUL – sau MESTEACA, în anul 1865 era catun al Dobranautiului.

În 1896 capata statutul de sat – pâna în 1968 – când, dupa 100 de ani de existenta, este desfiintat si contopit în asezarea LUNCA.

Satul Mare

SATUL MARE – fost catun al satului Dobranautii atestat (neoficial) în ATLASUL MOLDOVEI editat de Institutul Geografic al Armatei, Bucuresti, 1892 si în HARTA PADURILOR, PE CATEGORIILE DE PROPRIETARI – întocmita de Serviciul Silvic al Statului în anul 1900

Ionaseni

Satul Ionaseni – cu variantele IONOSENII, IONASENII, IONOSANII sau IONISENII, este atestat documentar la 18 octombrie 1614.

La „Recensamântul populatiei Moldovei din anul 1774”, IONASENII este atestat ca sat în Ocolul Siretului de Sus.

În anul 1778 – dupa numarul de proprietari si pozitia lor geografica, satul Ionaseni „se împartea” înIONASENII DE SUS Si IONASENII DE JOS. În 1790 se vor numi SLOBOZIA LUI CARAIMAN Si HUMENII( , iar din anul 1803 se reconsidera ca sat unitar în Ocolul Berhometelui.

Dupa „KARTA” din 1830 – cele doua proprietati se vor numi BOGZENII (a slugeresei Bogzoaia) siIONASENII HUMENI ( a beizadelei Dinu Moruzi).

În anul 1832, Satul Ionaseni este unificat sub numele de IONASENII BOGZASTILOR si facea parte din Ocolul Siretului. În 1838 se va reîmparti în IONASENII DIN DEAL si IONASENII DIN VALE ca, din 1843 partea HUMENII (DIN VALE) sa fie înglobat la „satul” IONASENII LUI SENJORJ. Astfel, la 1844, conform datelor înscrise în „TABLITI spre punerea în lucrare a împlinirii unor (…) bani”– satul Ionaseni se împartea dupa numele proprietarilor astfel: IONASENII BOGZOAIEI, IONASENII DIN DEAL Si IONASENII DIN VALE.

În anul 1865 satul Ionaseni este reunificat, înglobând catunele Bertea si Bohoghina.

Din anul 1876 satul este împartit în trei parti dupa numele proprietarilor: IONASENII BOGZEI, IONASENII LUI TINTILA Si IONASENII RAZESI iar în 1879, acestea se vor reunifica – inclusivIONASENII LUI SENJORJ, redând unitatea satului Ionaseni – pâna în 1892, când, pierde IONASENII LUI SENJORJ, devenit sat de-sine statator sub numele de BOHOGHINA.

Masca

MASCA – sat neatestat oficial pâna în anul 1900. Din anul 1904 devine sat component al comunei Vîrfu Cîmpului – pâna în 1968, când este înglobat Satului Lunca.

Lunca

În anul 1865 era un catun component al Satului DOBRONAUTI. În anul 1896 este atestat ca sat component Comunei Vîrfu Cîmpului.

Prin legiuirile administrativ – teritoriale din anul 1968, satul LUNCA înglobeaza toate fostele asezari dinVÎRFU CÎMPULUI – PARTEA DE SUS, respectiv: HAPAI, ALUNIS, SATUL MARE, MASCA Si MESTEACAN.

Bucovineni

Dupa zbuciumatul an 1907, proprietarul Grimberg scoate la vânzare parte din Mosia Strâmba. Între cumparatori sunt si câtiva bucovineni din Mitocul Dragomirnei: Buziuc, Caliniuc, Pentiuc, Strachina, etc.

Autoritatile locale au înlesnit ca aceste familii sa-si ridice locuinte pe tetenuruile cumparate în partea de jos, la sosea a satului Ionaseni.

Treptat, acest nucleu civic se va mari si consolida devenind catun si apoi sat, astfel încât, la împartirea administrativa din anul 1926, sa devina sat de-sine statator si component al comunei Vîrfu Cîmpului, cu numele BUCOVINENI.

În anul 1968 a fost desfiintat si înglobat la satul Ionaseni, comuna Vîrfu Cîmpului.

Maghera

Cu variantele Maghiara, Maghiera, Maghira sau Maghera, la 1865 era catun al satului Vîrfu Cîmpului desi – conform tablourilor de împroprietarire, avea mai multi locuitori împroprietariti decât acesta.

Deocamdata, toponimia acestei asezari nu este definitiv explicitata, însa cunoastem o oarecare evolutie comuna cu cea a satului Zvoristea, de peste Siret, ambele facând parte din aceeasi MOSIE, conform informatiilor transmise de profesorul Gheorghe Ghibanescu, dar si prin uricul din 1392.

Urmarind evolutia satului ZVORISTEA( constatam ca, acesta, în anul 1770, era reprezentat pe Harta Tinutului, atât pe partea dreapta cât si pe cea stânga a râului Siret, aproximativ pe locul actualului satMaghera.

Sa fie doar o greseals a cartografului ?! sau o intentie a Imperialilor de a forta extinderea stapânirilor teritoriale asupra Bucovinei?

În anul 1887, conform datelor înscrise în „Indicator al comunelor urbane si rurale din Regatul României”, fostul catun Maghera devine sat de-sine statator.

Dupa 81 de ani de existenta ca sat, la împartirea administrativ-teritoriala din 1968, satul Maghera dispare, fiind înglobat în satul Vîrfu Cîmpului.

Pustoaia

PUSTOAIA – cu variantele PUSTAIA sau PUSTOIA, este atestat la 1865 – drept catun din satul si comuna Vîrfu Cîmpului. Din anul 1892 intra în categoria satelor – ca parte componenta a comunei Vîrfu Cîmpului, pâna în 1968 când, este desfiintat, prin „Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului R.S.R., Anex?”.

Urlati

În perioada anilor 1830 – 1859 era catun aferent satului VÎRFU CÎMPULUI. Între anii 1859 – 1864 a fost înglobat satului Zvoristea. Din 1865 revine la satul si comuna Vîrfu Cîmpului, fiind stramutat în „vatra granisuita” prin reforma agrara a aceluiasi an (1865).